Virtualizarea serverelor este o tehnologie care vă asigură numeroase beneficii, dar necesită competențe avansate pentru a atinge rezultatele așteptate. V-am prezentat deja, într-o postare anterioară, riscurile operaționale pe care le generează procesul de virtualizare a serverelor. De data aceasta, specialiștii PRO SYS au realizat o trecere în revistă a celor mai uzuale 5 greșeli care pot apărea și a soluțiilor aferente.

• Încărcarea mașinii fizice. Recomandarea generică a specialiștilor este ca – dacă vreți să obțineți ceea ce doriți de la virtualizare și să aveți garanția performanței și disponibilității VM-urilor create – să aveți un server fizic dedicat. Adică să-l folosiți doar pentru a rula mașinile virtuale și atât. Este o recomandare pe care nu multe companii o respectă, mai ales dacă este vorba de o mașină nouă, performantă și – mai ales! – scumpă, impresia generală fiind că poate să suporte fără probleme pe lângă cele câteva VM-uri și un server de email, de exemplu. Dar, fără competențe avansate în domeniu, aceasta e metoda cea mai sigură de a vă condamna din start mașinile virtuale la subperformanță și la crash-uri inevitabile. Iar ca să depistați cauzele nu sunt de ajuns doar uneltele de management, ci aveți nevoie și de o experiență solidă în domeniu. Dacă nu vă permiteți un server dedicat și preferați totuși abordarea „mixtă“, specialiștii PRO SYS vă pot ajuta să stabiliți configurațiile optime pentru a ține situația sub control și a obține performanța scontată.

• Neglijarea componentei de licențiere. De obicei descoperiți că licența achiziționată nu vă permite să folosiți un numărul de VM-uri pe care îl rulați deja decât atunci când este prea târziu, respectiv în urma unui audit. Licențierea în cazul virtualizării este un domeniu aparte, mai ales că nu toți vendorii folosesc același model, așa că ar fi bine să vă asigurați că persoană care se ocupă de inventarul și evidența licențelor are competențele necesare. Dacă nu vă descurcați, contactați-ne și specialiștii noștri vă vor ajuta să realizați un audit al tuturor licențelor pe care le dețineți, să renunțați la cele de care nu mai aveți nevoie și să le achiziționati pe cele necesare.

• Supraprovizionarea CPU-urilor virtuale. Este o eroare frecventă, care are la bază clasicul principiu al administratorilor de sistem: „Mai bine să fie în plus, decât în minus“. Numai că în cazul virtualizării o astfel de abordare vă limitează numărul de VM-uri pe care serverul le poate susține. Decât să alocați „în orb“ un număr aleator de CPU-uri virtuale pentru fiecare mașină virtuală mai bine alocați puțin timp pentru a testa și verifica de cât are nevoie cu adevărat fiecare aplicație sau serviciu pe care doriți să-l rulați virtualizat și să stabiliți astfel necesitățile reale. Dacă nu știți cum să faceți acest lucru, contactați-ne și vă vom ajuta să realizați configurația optimă.

• Alocarea de mai multă memorie virtuală decât e necesar. Logica din spatele acestei erori este similară celei de mai sus – considerați că dacă dotați din start mașina virtuală cu câțiva GB de RAM în plus nu are ce să strice, ba dimpotrivă aveți astfel garanția că nu o să rămâneți niciodată fără resurse. Și în acest caz abordarea e greșită, decizia cea mai bună o puteți lua monitorizând performanța VM-urilor în timp și comparând nivelul de utilizare al resurselor alocate. Ideal ar fi să suplimentați cu maximum 300-500 MB de RAM peste media de consum a mașinilor virtuale pentru a vă asigura că sunteți acoperiți în cazul unor vârfuri de sarcină. Și în acest caz, specialiștii PRO SYS vă pot ajuta să faceți alocările adecvate.

• Alegerea unor componente de stocare nepotrivite. Solid-State Drive este, într-adevăr, o tehnologie minunată și asigură super-performanțe. Dar, așa cum vă spuneam și în această postare, nu toate SSD-urile sunt egale între ele, performanțele și duratele lor de viată fiind influențate de tehnologiile pe care le folosesc (SLC, MLC, eMLC etc.). Pe de altă parte, SSD-urile de mare capacitate nu sunt chiar atât de ieftine, motiv pentru care numeroase companii fac greșeala de a folosi SSD-uri mai mici (și mai acccesibile ca preț) pentru a rula VM-urile – în ideea că obțin astfel un plus de viteză –, în timp ce pe mașina fizică folosesc clasicele HDD-uri de mare capacitate, dar mai lente. Greșeala constă în faptul că viteza redusă a HDD-ului afectează toate mașinile virtuale găzduite, care nu prea mai au ce face cu SSD-urile ultrarapide. Așa că mai bine economisiți banii, până când aveți bugetul necesar achiziționării componentei optime și realizării unui upgrade.

Dacă doriți să evitați din start problemele menționate anterior, apelați la serviciile noastre și vă vom ajuta să alegeți un server TRUSTER special construit și configurat pe cerințele dvs., garantându-va posibilitatea de a realiza upgrade-uri ulterioare succesive, în funcție de evoluția nevoilor. Tot ce trebuie să faceți este să ne contactați.